regret de facultate

Cred ca singurul regret, pe care il am dupa terminarea ravisantei facultati, e ca n-am apucat sa citesc toate cartile bune propuse de profi.
Una dintre ele e "Proprietarul de iluzii", e...dementiala, te indragostesti in 2 secunde de condeiul tipului, Cornel Nistorescu si mai ai alte 2 secunde sa te asezi comod in fotoliu, sa iti intinzi picioarele si sa plonjezi in paginile...vreau sa zic, povestile depanate.
Eu una incerc sa imi regasec frazarea cu ea si se canta cam asa:

"Medicul ia bisturiul. Taie. Grasimea e adanca si galbena. Abia de mai da de un vas. E un desert galben prin care trece un mic si izolat riu rosu. Iti cauta o vena mai groasa. O leaga in partea dinspre brat, pe unde vine sangele. Desprinde grasimea de corp. Ii face un culcus mic, in care va sta pentru cativa ani".

Nu sunt morbida, doar ca la cat am frecventat spitalelele, sa spunem ca am dezvoltat o flebete, un camp de interes pentru chestiile astea.

Uite, am dat peste ceva debordant ( au trecut doar 5 minute de lectura şi am descoperit şi magia tastaturii în Ro):

"Trăieşte şi ţine minte. Bucură-te de fructe şi întinde-te pe spate în iarbă. Loveşte şi râzi. Apără-te şi lasă barca în voia valurilor. Treci pe lângă fiecare lcuru de parcă ai face-o pentru ultima oară. Şi lasă cerbii să dea tăcerii toată adâncimea lumii şi singurătăţii, apoi iubeşte şi uită lucrurile pe care n-ai avut curajul să le trăieşti, muşcă şi nu te lăsa călcat în picioare, cheamă porumbelul să-ţi uguiască la umbra ta alungită şi joacă, de parcă ai fi number one al propriei tale vieţi. Asta e tot şi cât trăieşti e singura bogăţie cu care te alegi."