Prin liceu, cand eram mai micuta si mai credula, lumea ma premia la concursuri de poezioare. Astazi, nu stiu ce mi-a venit, dar m-am trezit cu creionul in mana, cu gandul zburand spre el si a iesit un ceva care suna astfel:
Daca
daca ti-as vorbi fara noima,
daca ti-as repeta de cate ori
te-am inchipuit,
m-ai asculta pana la sfarsit?
daca te-as ruga
sa lasi in urma lumea ta,
m-ai urma?
bineinteles ca nu o sa primesc raspuns