sâmbătă, 21 iunie 2008

amintiri din liceu

Aveam un prof, Dusceag- o combinatie tare ciudata de intelepciune, misogism si ironie, patru ani s-a chinuit sa bage ( asa cu furtunul magic) pe capetele blondelor ( alea fiind IX H, tipele cu Limbi Straine ) niscaiva Logica, Psihologie, Economie si Filozofie. Ei bine, cred ca s-a inchinat si cu picioarele in ziua, in care a scapat de noi...au ramas in urma lui niste butade suculente, ca asta:

Femeile se pricep sa ceara dragoste cu ochi melancolico- blegosi, barbatii se pricep a le o oferi prin nepasare disimulata.

pasajul peste care am dat in cartulia mea de vacanta parca- parca vine ca o manusa pe spusele lui Dusceag:

" - Oare de ce m-am maritat eu cu tine?
- Pentru ca nu te-ai putut abtine si iti plac aventurile. Eu sunt muntele Everest pentru tine si vrei sa ma escaladezi."

ceea ce trebuia demonstrat, rezulta Dusceag perfect valabilllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllll