antract. doar antract

Cine a spus ca o trupa rock e aidoma vinului tinut la pastrare, a nimerit-o foarte bine.
Antract sunt mai hot la 25 de ani de cariera ca acum 5 ani, cand m-am intersectat prima data cu muzica lor.
atunci a fost dragoste la prima ascultare, acum ma recunosc in ei: am crezut in Iubire, m-am inselat, m-am ridicat de la pamant si iata-ma din nou, mai creativa ca niciodata.
ei bine, au un vers la care nu m-as fi gandit niciodata si pentru asta merita toata plecaciunile din lume: "Singuratatea incepe la doi pasi de tine..."

am nimic fara tine

e asa de ciudat cat de implinita ma simt langa tine, mi-as dori sa nu dezlipesc niciodata din bratele tale, sa nu se termine vreodata povestea noastra...

me against my destiny

am o placere prometeica sa ma lupt cu destinul. am luat un mare bobarnac prima data, poate acum o sa castig si o sa fie asa cum visez, poate.... oricum sunt pregatita spiritual sa fac fata esecului, am crescut mai mare cu o floare....asadar, tricoul jos, babe!

viata mea este Teatru si teatrul este Viata mea

am vazut sfarsitul, inainte de-a incepe si totusi am acceptat rolul cel mai dificil, acela de-a te iubi. stii, am un presentiment ciudat, apasator ca se va intampla ceva, un ceva care va rupe puntile dintre Noi. orice ar fi, vreau sa stii ca a fost o onoare sa te cunosc si sa te am aproape...restul?! restul e teatru, teatru real si rolul meu sfasaietor...pe masura ce te vei indeparta , visele mele se vor risipi ca baloane de sapun, sper doar sa iti amintesti din cand in cand ca am existat.
faza cea mai tare cu scrisul pe blog: tastatura nu simte lacrimile tale, asa cum o hartie se umezeste si se increteste, doar traim intr-o lume postmoderna

sa infloreasca desertul la picioarele mele

ma doare sa pierd un proiect in care am pus suflet timp de un an de zile, ma doare mai tare ca nu o sa mai stau in agora ca pe acum, printre oameni care mi-au devenit prea cunoscuti din necunoscuti, ma doare nespus nesiguranta ta, iubirea mea, cand am mai mare nevoie de tine.
as usual, it`s alright no big deal...

creatia

Ziua intai: inchide ochii!
Ziua a doua: ramai in bratele mele!
Ziua a treia: respira aerul meu!
Ziua a patra: lasa-ma sa-ti cutreier gandurile!
Ziua a cincea: inalta-ma spre cer!
Ziua a sasea: sterge-mi trecutul!
Ziua a saptea: Eu sunt Tu si TU esti Eu...

big crash

am citit la viata mea toate eshatologiile posibile si imposibile, stiti voi povestile mai lacrimogene, mai serioase despre sfarsitul lumii. Surpriza, astazi ma uitam cu Motanelul meu la un documentar si m-a izbit o idee, la care nu m-as fi gandit: se ciocneste galaxia noastra cu vecina, Andromeda si...big crash!

chestii din natura

deosebirea dintre mine si un trandafir plouat?!
1. el chiar e "roz",
2. daca il rupi, peste ceva timp tufa aia va avea un alt trandafir

In schimb, eu nu ma pot "repara", ranile pe care le port vor fi aici mereu, nu ma pot colora, nu pot minti ca mi-e bine, ca nu tanjesc dupa ceea ce probabil nu voi avea niciodata.

si totusi...

ultimul examen din acest an, ultima sueta cu prietenii de altadata, ultima hoinareala prin Sibiu...de ce simt ca, de fapt, povestea nu se termina aici?!
Stii, cateodata stau de vorba cu sufletul meu si nu imi vine sa cred cand imi spune ca nu a obosit, ca mai are multe de aratat lumii astea, sper sa nu isi piarda niciodata puterea de-a mai spera ca un "mic Socrate" (chestia asta mi-a spus-o zilele trecute un om, care imi urmareste emisiunile, macar atata implinire sa am si eu)