fara zorzoane, doar nichita stanescu

Eu umbra aceasta pe care
O semeni in sufletul meu
Cu mila si trista mirare
Voi duce-o cu mine mereu
Si-apoi intr-o zi oarecare
In care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o in vechi calendare
Duminica trupului meu


si cand te gandesti ca pentru liceeni, nichita e "poeta lirica" sau formatie de muzica populara...fiori prin mine chiar umbla, de oripilare

friend or foe?!

e tare curios cum, dupa atata timp petrecut alaturi de un om, acesta se schimba radical, te ataca si te clatina pentru ca iti cunoaste slabiciunile... doar a fost o vipera crescuta la sanul tau. unii ar lasa totul in urma, ar spune ca asa a fost sa fie, altii ca mine nu renunta, vor sa recastige tot ce au pierdut, pentru a arata lumii care este matricea si care este copia.
te simti in stare sa ma infrunti pe fata, "prietene"?! dupa ce am vazut adevarata ta fata, stiu ca nu, e prea caldut sa stai in umbra, in umbra mea.

cea mai frumoasa zi

"cea mai frumoasa zi a fost la inceput
cand nu ma puteai minti..."

iti mai aduci aminte, dragule?! inceputul Aici, finalul in Mormant?!
macar sa fi crezut in propriul tau rol, eu una l-am jucat pe al meu cu toata sinceritatea. poate prea multa sinceritate

moartea

Moartea e intotdeauna infioratoare, apasatoare si totusi te atrage ca om...sa stii ce-a simtit celalalt, sa stii daca exista ceva Dincolo de...

si ce daca?!

sunt un inger cu fata murdara, care amesteca aspirina cu capucinno, si ce daca?! cine se crede fara pacat sa ridice piatra de jos si sa indrazneasca a ma lovi.
Lucifer nu a avut niciodata o fata mai frumoasa...