Nu mă încred în laudele criticilor de film, nu mă emoţionează bugetul anunţat şi nici succesul de box-office, mă interesează doar povestea din spatele unui film, iar „Avatarul” lui James Cameron excelează în umanism. Noua producţie a regizorului canadian pare să fie doar un SF bine lucrat de numai 300 milioane dolari, pe care, dacă îl vezi într-un cinema 3D, îl răstălmăceşti în fel şi chip (partea cea mai grozavă a replicilor pe care le-am auzit la ieşirea din sală era: „cum îl chema pe personajul acela? dar pe pasărea roşie?!), de fapt „Avatar” este o critică subtilă împotriva derapajelor umanităţii de azi (mega-poluarea, dezrădăcinarea, egoismul, mândria), pentru cei care au ochi de văzut. James Cameron este unul dintre acei regizori care nu pornesc la drum, fără o documentare serioasă, iar pentru „Avatar” a avut de distilat mitologie după mitologie. Să disecăm puţin scriptul său: acţiunea se petrece pe o planetă asemănătoare Terrei, denumită Pandora, eroina Na`vi se numeşte Neytiri, o fină prelucrare a numelui Nefertiti, oamenii se infiltrează în tribul „maimuţelor albastre” prin intermediul unui avatar, eternul alter-ego prin care omul îşi depăşeşte barierele fizice, populaţia Na`vi au ca loc sacru un copac al sufletelor, iar restul îl veţi descoperi singuri. Cert este că de-a lungul celor două ore de vizionare o să vă întrebaţi mereu cine sunt mai umani: oamenii de pe Terra sau umanoizii de pe Pandora? Dacă “Titanicul” a câştigat 11 premii Oscar, „Avatar” are şanse să-şi adjudece chiar 15 trofee, pentru că de această dată James Cameron a mizat pe mai mult: a lăsat în urmă o poveste de dragoste, etichetele unei belle époque şi 200 de milioane de dolari investiţi, prin „Avatar” Cameron pune omenirea din 2009 în faţa unei oglinzi dureroase şi aşteaptă un răspuns sincer, aşa cum o fac umanoizii Na`vi, aşteaptă să audă: “Acum văd prin tine…”

P.S.: pentru cei sceptici, sunt gata sa fac un pariu pe James Cameron, canadianul acesta rafinat s-ar apuca mai degraga de gradinarit decat sa faca un musical pentru painea cea de toate zilele, in cazul in care i s-ar goli contul din banca




http://www.drafthouse.com/parknorth/admin/Images/avatar-movie-poster.jpg

Inchiriez iluzii

Inchiriez iluzii,
cu ora,
cu sufletul,
cu un vis,
cu o speranţă.
Închiriez iluzii-
stoc nelimitat,
dacă ştii să asculţi.
Închiriez iluzii,
Iluzia sunt eu,
Iluzia eşti tu...

"vagabondul vietii mele"

ciudati mai suntem noi romanii. cand moare un om de calibru, abia atunci ne aducem aminte de el, ca a fost splendid. partea buna din intrecerea televiziunilor de a-l prezenta pe Gheorghe Dinica e ca noi, cei mai tineri, ajungem sa il cunoastem, chiar daca e prea tarziu pentru lumea aceasta


http://www.jurnalul.ro/usr/thumbs/thumb_446_x_0_0-105005-dinica.jpg

ninge ca in povesti

pana diseara fac omul de zapada in fata blocului. un balon spart s-a oprit buimac in crengile piersicului de la fereastra mea

cronicile pescarului

Din totdeauna m-au fascinat pescarii amatori de pe faleza Olanesti, cu rabdarea lor neatinsa ca doar-doar s-o "prinde" un pestisor gafaind de poluare in undita fiecaruia.

tara, tara, caut premier!

Ador tara asta simpatica, denumita Romania, in care totul e upside down. De parca nu era indeajuns haosul disponibilizarilor, imprumutul spinos de la FMI, avem si alte daraveri: ne cautam premier si nu orice premier, ci unul care sa impace orgolii aflate la poluri opuse. Carevasazica Johannis nu e bun, dar nici Boc nu mai e dorit pe scena...frumos spectacol, n-am ce spune! Dati-ne, domnilor, circ si paine, cat mai mult, ca sa uitam de facturile de acasa, cozile la retete compensate si alte chestiuni, care nu ajung pana la turnurile dvs de fildes.

poem catre un delfin

Ai tatuate pe piele

toate saruturile mele.

Ai in ochi

visurile mele uitate.

Ma ai in mainile tale,

fragila ca un portelan de altadata.

Sartre recharge

In afara de chestiunea incetatenita cu "infernul sunt ceilalti", Sartre mai are asi in maneca: "Il suffit qu`autrui me regarde, pour que je sois ce que je suis" (E suficient ca celalalt sa ma priveasca, pentru ca sa fiu ceea ce sunt)

istoria de la coltul falezei

Cu oile pe faleza Olăneşti

Surpriză pitorească pe faleza Olăneşti: un cioban cu 20 de oi şi trei măgari nestingheriţi. Mioriţele nu au prea găsit verdeţuri ca altădată, având în vedere că pe malul falezei s-a excavat nisip. Trecătorii au privit uimiţi întâmplarea, dar nu a fost îndeajuns ca singurul poliţist comunitar care trecea prin zonă să îl întrebe pe cioban ce făcea totuşi prin zonă.

sa vezi si sa nu crezi

Comerciantii au gasit solutia sa faca bani si pe timp de criza Cruci in rate pentru inmormantare!

In Romania anului 2009, oriunde ai merge pe strada, auzi in treacat expresii de genul: ?nu am nici bani, nici timp sa mor?. Sa fie chiar asa?! Am facut un popas la magazinele de sicrie si cruci funerare de pe strada Luceafarului din Ramnicu Valcea, sa vedem cat ar costa, in linii mari, o inmormantare. Partea cea mai costisitoare pare a fi cumpararea sicriului, care variaza intre 200 lei - simplu, nelacuit, fara crucifixe si 850 lei, pentru un sicriu somptuos. In ceea ce priveste crucile, preturile par sa fie mai rezonabile: o cruce funerara porneste de la 300 lei, fara poze, cu scris minim si se opreste la suma de 360 lei, pentru cei care doresc poza si cat mai multe cuvinte de regret pentru decedat, inscriptionate pe marmura. Spre usurarea celor care stau mai prost cu finantele in aceste momente, se accepta si varianta platii in rate. Oricum, crucile nu reprezinta punctul forte al cumparaturilor de inmormantare, intrucat multi valceni pastreaza crucea funerara a familiei si trec numele decedatilor pana nu mai este loc pe aceasta. Grosul cheltuielilor este reprezentat de sicriu, slujbele si pomenile aferente, totul pana la 1.200 lei, in cazul in care defunctul are deja locul de veci cumparat. In caz contrar, familia indoliata trebuie sa scoata alte mii de lei bune din buzunar.

articol publicat la http://www.viatavalcii.ro/articol.php?ID=57315

scrisurile de pe ziduri

Oraşul acesta are creatori, care nu se mai folosesc de şevalet, ci de pereţii blocurilor sau ale unui pasaj. Grafitticienii se exprimă felurit: îşi desenează numele sau poreclele, îşi mai amintesc de revistele pentru adulţi, le mai scapă o înjurătură sau îşi încearcă talentul prin caricaturi.

aici servim cu bulină roşie!

avem o dilemă de rezolvat, iată datele principale: o seară plăcută de toamnă, un local cu pretenţii, nişte porumbei la masă şi ceva sărutări fugare. pare normal, nu?!
ei bine, armonia e stricată de o chelneriţă, care îi anunţă pe cei doi, cu zâmbet maliţios că mai sunt şi alţi clienţi, care mănâncă...
ştiu, sunteţi sideraţi, asta a fost şi reacţia mea, nici nu am mai avut chef să îmi continui sucul. mi s-a părut absurd, atâta vreme cât ne-am păstrat în limitele unui foarte bun simţ. dacă ne-am fi dezbrăcat şi foloseam decorul pentru un mic makin` love, ei, atunci chiar m-aş fi simţit cu musca pe căciulă. pe Iubi l-a bufnit râsul, a întrebat într-o doară dacă cumva sunt minori prin preajma, la oră oricum acreditată de CNA pentru producţii peste 18 ani... adevărul e că nu minţea Caragiale, când spunea că în spatele oricărei comedii se ascunde o tragedie. În concluzie, clienţii lezaţi, chipurile, şi chelneriţele aveau mari refulări sexuale, atât de mari că nici Freud nu s-ar fi putut descurca cu ele.
dacă mai vreţi să ieşiţi la un suc cu jumătatea prin Râmnic, aveţi grijă la unele localuri se serveşte cu bulinuţă roşie!!! Iubire, tu unde ţi-ai pus-o?!

prietenii raman prieteni

Recunosc, in ultima vreme mi-am neglijat prietenii. Ieri am ramas parca traznita in fata telefonului, cand am vazut un numar cunoscut, foarte cunoscut. m-am simtit ca altadata si as fi vrut sa nu se mai termine niciodata conversatia.
Ruxi, cum era faza cu "jucaria care vrea sa fie jucata"?!

drum bifurcat

intotdeauna o despartire e grea, dar e mult mai bine sa o iei pe alt drum, decat sa te anulezi ca personalitate, doar ca sa ii faci pe plac celuilalt. macar daca ar fi inteles efortul tau, ai sti ca nu ti-ai muncit rabdarea de pomana, dar...

cumpara-ti soarece! respecta-te!

Zilele trecute am avut "ocazia" să călătoresc din nou cu trenul personal. De pe vremea facultăţii nu s-au schimbat prea multe: aceeaşi lume pestriţă, acelaşi miros de plumb pe la toalete, aceleaşi scaune zdrenţuite, dar in anul 2009 avem extra-bonus: şoareci de tren! Şoarecele de tren este o specie aparte în evoluţia regnului animal: se hrăneşte cu bunătăţuri de la coşul de gunoi al fiecărui scaun, este obişnuit cu prezenţa umană- drept dovadă, nici nu se sperie când ţipi îngrozit de umbra lui mişcătoare. Carevasăzică, pasagerii vor trebui într-un final să se familiarizeze cu elementul de noutate al peisajului, poate că într-un final cineva va modifica afişul CFR de pe fiecare uşă a diligentei si povestea va suna cam aşa: „Cumpără-ţi biletul şi şoarecele! Respectă-te!”.

cai salbatici

cred ca si voi aveti zile, in care ascultati o melodie pe repeat de dimineata pana seara. la mine s-a numit Wild Horses. Imaginati-va cum ar fi sa alergi pe un cal salbatic departe de tot ce te raneste...

http://www.youtube.com/watch?v=OWIVi_Oa4as

hei, tu!

Sunt vise care mor, se ridica de pe mainile tale ca niste baloane de sapun
Sunt vise, pe care le pastrezi in sufletul tau, ca pe cele mai nepretuite nestemate dintre comorile lumii
Si mai esti Tu, intotdeauna Tu cu tot ce ai trait si vei vrea sa traiesti...

lectia cu trocu`

Deseori intalnesc pe strada cate o batranica de la tara, care ma uimeste cu intelepciunea dumisale. Auziti pentru astazi o chestiune dementiala: "barbatii sunt niste porci cu ratu` lung, le dai laturi si ei rastoarna trocu`..."

vina

Nu furia lui Dumnezeu i-a miscat pe Adam si Eva, ci privirea vinovata din privirea de gheata a fiecaruia.
Atunci cand vrei sa iti ascunzi vinovatia, iti ascunzi privirea.
Atunci cand vrei sa nu mai auzi, te adancesti mai mult in bratele Lui /Ei.

stiu, stiu, intr-o zi o sa imi adun toate gandurile si o le dau unei edituri, doar am promis

bucurii uitate

faza cea mai dura: dupa zile de stres si hiper-stres, gasesti cateva ceasuri pentru tine si nu prea stii cu ce sa incepi delectarea. Natura asta umana, cat poate sa fie de contradictorie si atragatoare!

eterna poezie

e un domn, pe care l-am avut de multe ori in emisiune. acum ca nu mai am "copilul" meu la san, am ramas cu o amintire frumoasa: nu a fost in zadar ce am facut timp de un an.
nu e in zadar sa promovez un om care scrie astfel:

"Lumea te crede un nebun
Ce-si face numarul, crezand;
Ca vorbele-aruncate ca din tun
Vor spulbera minciuni arzand!"

Se numeste Paul Stanisor, scrie, picteaza, sculpteaza si are "reactii" consolidate

antract. doar antract

Cine a spus ca o trupa rock e aidoma vinului tinut la pastrare, a nimerit-o foarte bine.
Antract sunt mai hot la 25 de ani de cariera ca acum 5 ani, cand m-am intersectat prima data cu muzica lor.
atunci a fost dragoste la prima ascultare, acum ma recunosc in ei: am crezut in Iubire, m-am inselat, m-am ridicat de la pamant si iata-ma din nou, mai creativa ca niciodata.
ei bine, au un vers la care nu m-as fi gandit niciodata si pentru asta merita toata plecaciunile din lume: "Singuratatea incepe la doi pasi de tine..."

am nimic fara tine

e asa de ciudat cat de implinita ma simt langa tine, mi-as dori sa nu dezlipesc niciodata din bratele tale, sa nu se termine vreodata povestea noastra...

me against my destiny

am o placere prometeica sa ma lupt cu destinul. am luat un mare bobarnac prima data, poate acum o sa castig si o sa fie asa cum visez, poate.... oricum sunt pregatita spiritual sa fac fata esecului, am crescut mai mare cu o floare....asadar, tricoul jos, babe!

viata mea este Teatru si teatrul este Viata mea

am vazut sfarsitul, inainte de-a incepe si totusi am acceptat rolul cel mai dificil, acela de-a te iubi. stii, am un presentiment ciudat, apasator ca se va intampla ceva, un ceva care va rupe puntile dintre Noi. orice ar fi, vreau sa stii ca a fost o onoare sa te cunosc si sa te am aproape...restul?! restul e teatru, teatru real si rolul meu sfasaietor...pe masura ce te vei indeparta , visele mele se vor risipi ca baloane de sapun, sper doar sa iti amintesti din cand in cand ca am existat.
faza cea mai tare cu scrisul pe blog: tastatura nu simte lacrimile tale, asa cum o hartie se umezeste si se increteste, doar traim intr-o lume postmoderna

sa infloreasca desertul la picioarele mele

ma doare sa pierd un proiect in care am pus suflet timp de un an de zile, ma doare mai tare ca nu o sa mai stau in agora ca pe acum, printre oameni care mi-au devenit prea cunoscuti din necunoscuti, ma doare nespus nesiguranta ta, iubirea mea, cand am mai mare nevoie de tine.
as usual, it`s alright no big deal...

creatia

Ziua intai: inchide ochii!
Ziua a doua: ramai in bratele mele!
Ziua a treia: respira aerul meu!
Ziua a patra: lasa-ma sa-ti cutreier gandurile!
Ziua a cincea: inalta-ma spre cer!
Ziua a sasea: sterge-mi trecutul!
Ziua a saptea: Eu sunt Tu si TU esti Eu...

big crash

am citit la viata mea toate eshatologiile posibile si imposibile, stiti voi povestile mai lacrimogene, mai serioase despre sfarsitul lumii. Surpriza, astazi ma uitam cu Motanelul meu la un documentar si m-a izbit o idee, la care nu m-as fi gandit: se ciocneste galaxia noastra cu vecina, Andromeda si...big crash!

chestii din natura

deosebirea dintre mine si un trandafir plouat?!
1. el chiar e "roz",
2. daca il rupi, peste ceva timp tufa aia va avea un alt trandafir

In schimb, eu nu ma pot "repara", ranile pe care le port vor fi aici mereu, nu ma pot colora, nu pot minti ca mi-e bine, ca nu tanjesc dupa ceea ce probabil nu voi avea niciodata.

si totusi...

ultimul examen din acest an, ultima sueta cu prietenii de altadata, ultima hoinareala prin Sibiu...de ce simt ca, de fapt, povestea nu se termina aici?!
Stii, cateodata stau de vorba cu sufletul meu si nu imi vine sa cred cand imi spune ca nu a obosit, ca mai are multe de aratat lumii astea, sper sa nu isi piarda niciodata puterea de-a mai spera ca un "mic Socrate" (chestia asta mi-a spus-o zilele trecute un om, care imi urmareste emisiunile, macar atata implinire sa am si eu)

my love is your love

Dumnezeule, ce fior am simtit cand mi-a sarutat mana...o mie de stele au cazut peste mine, o mie de vieti au trecut prin mine...
nimeni nu m-a respectat asa ca femeie, ca zeita, ca orice as fi si cred ca nimeni nu o sa ma respecte mai mult decat El!

je t`aime

sunt sentimente, pe care nu le uiti; sunt ganduri, de care nu te poti ascunde, oricat de mult te-ai lupta cu tine.
astazi, dintr-un pur hazard, m-am reintalnit cu o piesa de-a Larei Fabian, "Je t`aime", restul?- restul e doar muzica

http://www.youtube.com/watch?v=KgAAcnVjsZs

exercitiu de recunoastere

cred ca faza cea mai dura de pe lumea asta este sa-ti aduca aminte fostul cine esti si cam ce poti sa faci...asta in conditiile, in care actuala iubire nu te apreciaza.
asadar sa dam curs unui citat de maxima intelepciune: "nu vrea sa valseze elegant cu tine, sa elibereze ringul de dans!"

skin on skin

stiu ca va trebui sa ne despartim, o simt de o saptamana incoace. si mai stiu ca eu voi fi cea care va pune capat povestii, pentru simplul fapt ca nu accept sa fiu umilita si apoi sa zambesc gales ca e ok.
ma doare, daca as putea sa trec peste acea zi, sa ma trezesc in dimineata viitoare, in bratele lui, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat!
astazi i-am simtit trupul mai aproape ca niciodata si mi-am adus aminte de ce vise aveam odata despre ceea ce s-ar fi numit iubire, suna ceva de genul:

Just a little bit more love
Just a little bit more passion
This is how it should begin
Skin on skin...
Just a little getting close
Just a little more affection
'Cause I don't think it's a sin
Skin on skin...

not me, not I...

If you think love`s blind,
then I wouldn`t see the flaws between the lines
surprise and I caught you out
on every single time that you lied.
did you think that every time I see you, I would cry?!
Not me, not I...

nu ma minti, te rog

as putea suporta orice in lume asta, dar sa nu fiu mintita. poate ca e un fix idealist, poate ca e un moft, dar as prefera adevarul sfredelitor in locul unei minciuni caritabile. Caritabila pentru cine? pentru ce?

iarasi si iarasi

vreau sa incerc, nu ma voi satura niciodata sa incerc.
s-ar putea sa am putin din stofa lui Sisif, doar ca eu sunt atat de zvapaiata, incat i-as pune motor cu reactie pietrei cu pricina, ca sa nu ma plictisesc in eternul du-te-vino

beautiful liar

Viata fara lacrimi ar fi trista, nespus de trista. trebuie sa te mai zguduie din cand in cand cate o minciuna, sa te trezesti la realitatea zilelor tale. asta, daca reusesti sa te trezesti

23 de ani

sunt cu o floare mai mare.
inca mai am praf de stele pe urmele mele,
inca mai cred in visele mele,
inca mai pot creea cate ceva,
inca mai vreau sa adorm in bratele tale,
inca mai sunt eu, Den...

de`ale meseriei

e o chestie ciudatica: iti vine pe cap un asa-zis sefulet care vrea sa se impuna cu ale lui cunostinte de balta. nu stiu ce ati face voi, dar pe mine nu ma imblanzeste un astfel de personaj si nu accept sa ii transpun balariile in material video.
poate ca e orgoliu de fiinta care are un pic de habar cu ce se mananca jurnalismul, poate ca e respect fata de public...

fara nume

in bratele tale imi regasesc linistea, echilibrul de odinioara.
in bratele tale, as putea muri linistita, stiind ca rasuflarea ta ma va incalzi pentru ultima oara.
in bratele tale, invat sa uit tot plumbul apasator.

numar zilele, orele pana ma voi cuibari din nou in bratele tale, intr-o poveste fara nume, fara sfarsit...

tu

nu am de gand sa iti spun cuvinte pompoase, probabil ca le-ai mai auzit la alta, vreau doar sa iti spun ca langa tine renasc, langa tine sunt Eu, si eu sunt Tu.

poate, dar poate

te vreau tot mai aproape, poate ca si tu ma vei rani, dar vreau sa incerc, sa te incerc...

fara zorzoane, doar nichita stanescu

Eu umbra aceasta pe care
O semeni in sufletul meu
Cu mila si trista mirare
Voi duce-o cu mine mereu
Si-apoi intr-o zi oarecare
In care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o in vechi calendare
Duminica trupului meu


si cand te gandesti ca pentru liceeni, nichita e "poeta lirica" sau formatie de muzica populara...fiori prin mine chiar umbla, de oripilare

friend or foe?!

e tare curios cum, dupa atata timp petrecut alaturi de un om, acesta se schimba radical, te ataca si te clatina pentru ca iti cunoaste slabiciunile... doar a fost o vipera crescuta la sanul tau. unii ar lasa totul in urma, ar spune ca asa a fost sa fie, altii ca mine nu renunta, vor sa recastige tot ce au pierdut, pentru a arata lumii care este matricea si care este copia.
te simti in stare sa ma infrunti pe fata, "prietene"?! dupa ce am vazut adevarata ta fata, stiu ca nu, e prea caldut sa stai in umbra, in umbra mea.

cea mai frumoasa zi

"cea mai frumoasa zi a fost la inceput
cand nu ma puteai minti..."

iti mai aduci aminte, dragule?! inceputul Aici, finalul in Mormant?!
macar sa fi crezut in propriul tau rol, eu una l-am jucat pe al meu cu toata sinceritatea. poate prea multa sinceritate

moartea

Moartea e intotdeauna infioratoare, apasatoare si totusi te atrage ca om...sa stii ce-a simtit celalalt, sa stii daca exista ceva Dincolo de...

si ce daca?!

sunt un inger cu fata murdara, care amesteca aspirina cu capucinno, si ce daca?! cine se crede fara pacat sa ridice piatra de jos si sa indrazneasca a ma lovi.
Lucifer nu a avut niciodata o fata mai frumoasa...

dilema dilematica

cum poti uri pe cel, pe care l-ai iubit cu toata fiinta ta?!

private emotion

mai stiti piesa aia dulceaga, "private emotion"? s-ar putea sa va placa dupa ani de zile, in care nu ati bagat-o in seama

we belong together, hm!

maine e ziua aia penibiloasa, cu cadouri si declaratii siropoase...
poate ca in strafundul sufletului meu mi- as dori sa vina la mine cu un trandafir albastru si sa imi spuna ca si-a adus aminte ca apartinem unul altuia...
viseaza, Den, viseaza

cry

cry, my soul, cry your dream, cry your fallin`, cry it

bare necessity

need him like, bein` afraid of him, dreamin` of him, sick and tired of his unmerciful heart

two sides of me

such a saint, such a hoar...because of him

tears and rain

mostly I love him, frecquently he makes me feel blue

sweety

uuu, watchin` us, tastin` some sweeties in our little home...God, it`s such a overwhelmed love and feels again as dreamin`, dreamin` away

promite-mi ca voi vedea soarele din nou

In scara blocului meu doarme un nene cu haine zdrentuite, pe cimentul rece. Am trecut pe langa el, nu a auzit cum urcam scarile, e prea obosit sa mai stie ce e cu el. Nu m-a auzit nici cand i-am pus langa culcusul improvizat doua felii de cozonac...cat de mult seamana cu sufletul meu lovit, ranit, sangerand, Doamne, cat de mult as vrea sa dorm si eu, sa ma trezesc cand totul se va fi sfarsit!!!
Suflete al meu, promite-mi ca voi vedea soarele din nou, promite-mi...

se poarta "aiazma"

Nu stiu cum se face, dar Romanu` isi aduce aminte de biserica si cele sfinte cand e rost de luat suveniruri ca sticlutele si sticlele de aghiazma. Nu imi spuneti ca imbulzeala de azi de la biserici e manifestarea sentimentului religios...daca intrebi pe unul de enoriasi de ce ia aghiazma in cantitati uriase, nu o sa stie sa iti raspunda prea bine.
Partea cea mai frumoasa e cand auzi la tv o noua perla de exprimare intre limbii noastre: "Parinte, la ce e buna aiazma?!"

asadar se poarta Aiazma, ultimul trend ...

no doubt

I belong to him, only to him...